Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Chiar dacă cuvântul hibrid poate avea o conotație mai puțin potrivită pentru tomate în ochii consumatorilor, care le cumpără pentru numeroasele  beneficii asupra sănătății și pentru  calitățile lor gustative, nu există îngrijorări legate de acestea. 

Semințele hibride se obțin prin încrucișarea a două plante de tomate, prin așezarea polenului unui tip de tomată în partea feminine a celeilalte rezultând tomata hibrid F1 a cărui semințe pot fi folosite pentru o recoltă superioară. Trebuie menționat că și în cazul cultivării tomatelor de către  amatori are loc o polenizare, cu ajutorul albinelor sau a vântului.

Hibrizii de tomate însă nu trebuie confundți cu tomatele modificate genetic (GMO), la care pentru obținere se intervine în segmentele AND-urilor tomatelor, cu segmente de la microorganism sau alte plante și animale, consumul lor conducând la efecte secundare asupra sănătății consumatorilor. Existența acestor tomate modificate genetic este un motiv solid pentru a alege să consumăm tomate cu o trasabilitate clară și cu origine cunoscută.

Hibrizii de tomate au apărut în culturile protejate pentru a asigura recolte bogate și creștere continuă, capacitate de bună de legare, indiferent de ciclul de plantare (I sau II), garantând echilibru între productivitate și timpurietate, asigurând producții ridicate și pierderi minimale, datorită rezistenței la atacurile dăunătorilor și la transport. Roșiile rezultate, vor avea de asemenea rezistență îndelungată pe raft, păstrându-și fermitatea în condiții bune.

Chiar dacă în solarii și răsadnițe în mod teoretic culturile sunt sub control, culturile de tomate pot suferii atacuri datorate coropișnițelor, afidelor, acarienilor, larvelor, musculițelor de seră și  chiar și celebrului gândac de Colorado. Pe lângă dăunători, există și atacuri ale virusurilor, ciuperclor sau bacteriilor.  De aceea hibrizii de tomate pot rezistență ridicată sau intermediară și pentru Virusul Mozaicul Tomatelor. Alte boli frecvent întâlnite pentru tomatele cultivate în spații protejate sunt bacteriozele, precum cancerul bancterial al tomatelor provocat de Pseuodomonas sau cele  datorate unor ciuperci, precum Verticilioza, Fuzarioza tomatelor si Fuzarioza rădăcinii tomatelor și “pătarea cafenie a frunzelor”, o boală frecventă a cărei apariție este asigurată de o combinație improprie între temperatura crescută, umiditate și lipsa aerisirii solarului, fiind posibilă și în câmp atunci când ploile abundente alternează cu temperaturi ridicate. Astfel există hibrizi cu rezistență la diverși dănători și boli, dar și hibrizi pentru seră sau destinați producțiilor în câmp. Alegerea hibrizilor de tomate pot scuti producătorii de efectuarea unor tratamente pentru combatere chimică și implicit remanența acestor substanțe chimice pe plante sau fructele de tomate.

 Potrivit horticultorul.ro, în România există o tradiție veche de producere a unor soiuri de hibrizi F1 cu proprietăți notabile, fiind destinate și pentru export, câteva exemple de soiuri înregistrate fiind: Tomate Buzău 1600, un soi introdus încă din 1977, dar și soiuri mai recente precum Buzău  4, Buzău 47, Vipon, Kristinica, Darsirius, Pădureanca, Ruxandra, Măriuca, destinate atât consumului cât și industrializării, însă nefiind soiurile cele mai cultivate în teritoriul țării la acest moment.

În urma numeroaselor avantaje amintite, există și un dezavantaj al culturilor de hibrizi, și anume faptul că nu vor putea fi obținute semințe din hibrizii de tomate F1, datorită segregării caracterelor acestora.

Recomand acest articol

Scrie-ne părerea ta