Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

From farm to fork. Sau cum să ne hrănim cu drag de noi.

Oamenii încep să fie din ce în ce mai preocupați nu doar de ceea ce mănâncă, dar și de sursa hranei lor, de cine o produce, de locul din care provine, de maniera în care a fost obținută. Consumatorii fac trecerea de la variante intens procesate, bazate pe inginerie genetică, contaminate cu pesticide, specifică marilor afaceri în agricultură, la produse proaspete obținute prin folosirea de metode organice. Domeniul a început să prindă aripi și a făcut trecerea de la o piață de nișă la unul dintre cele mai dinamice sectoare ale agriculturii UE. 

Totodată apar concepte noi, termeni care până acum nu existau în limbajul cotidian. Ori poate nu ne erau nouă cunoscuți. Printre aceștia se numără “from farm to table” sau variante similare “farm to fork”, “farm to market”. 

A pornit de la “from farm to table”: ideea de a promova servirea hranei locale în restaurante prin achiziția direct de la producător, identificându-se astfel, foarte clar, originea alimentelor. Însă a devenit, în scurt timp, mult mai mult de atât. 

L-am putea vedea, în cel mai simplificată manieră de a-l explica, precum un sistem de hrană comunitar în care există o integrare a procesului de producție a mâncării, procesării, distribuției și consumului ei, toate acestea pentru a spori beneficiile tuturor părților implicate. O abordare sustenabilă a agriculturii și hranei. Mișcarea a luat avânt în primul deceniu al secolului XXI mulțumită beneficiilor reale pe care le are atât asupra consumatorilor, cât și producătorilor și mediului înconjurător. 

Este deopotrivă strâns legat de sustenabilitatea dintr-o anumită zonă și reprezintă un scop în sine pe care fiecare membru al comunității depune eforturi să îl atingă. 

Punctul de plecare ar putea fi legat de mișcarea slow food apărută în Italia în anul 1986 când un grup condus de Carlo Petrini, cel ce a devenit liderul mișcării, a protestat împotriva înființării unui restaurant Mc Donalds la Roma. Au pledat pentru hrană bună, cu reală preocupare pentru mediu și comunitate. 

Conceptul și, implicit, dezvoltarea lui atrag după sine multiple beneficii: 

1. Asupra sănătății 

Este de la sine înțeles că hrana proaspătă, produsă local este de o calitate mai bună, mai gustoasă și conține mai mulți nutrienți, vitamine și atribute benefice sănătății, comparativ cu varianta procesată. Nu include conservanți, coloranți artificiali sau compuși chimici pe care îi întâlnim adesea în hrana procesata și care sunt de cele mai multe ori dăunători sănătății. În cazul transporturilor îndelungate, din zone îndepărtate sau pe parcursul perioadelor mari de depozitare o mare parte din nutrienti se pierd. Produsele livrare pe distanțe lungi sunt adesea culese înainte de a fi pe deplin coapte – deci nutrientii specifici nu sunt pe deplin dezvoltați – tocmai pentru a se adapta și a rezista cerințelor vieții la raft. Nu de puține ori, spre exemplu, roșiile sunt tratate cu gaz special menit 

să activeze coacerea artificială. Devine de la sine înțeles de ce hrana procurată din imediata apropiere reprezintă alegere firească. 

2. Asupra mediului 

Impactul pozitiv asupra mediului cu beneficii pe termen mediu, dar mai ales lung, este real. Mișcarea farm to fork își îndeplinește rolul benefic, reducând poluarea prin micșorarea distanțelor dintre producători și consumatori, păstrând hrana în zona în care a fost crescută ori obținută. Aplicarea conceptului poluează mai puțin mediul deoarece, culeasă chiar înainte de a fi vândută și ajungând în zone apropiate, hrana locală nu necesită chimicale menite a-i prelungi existența așa cum se întâmplă pe perioada unui transport îndelungat, pe destinații îndepărtate. Distanțele mici de livrare au același urmări pozitive: mai puțin consum, mai puțină poluare. 

Industria alimentară necesită foarte mult combustibil și resurse de tot felul pentru producerea și, mai ales, livrarea hranei, fabricile generând o mare cantitate de poluare. Trecerea la agricultura de fermă, micii producători, va diminua acest impact negativ. 

3. Economice 

Una dintre cele mai frumoase laturi ale conceptului constă și în capacitatea lui de a revitaliza economia, de a ajuta fermele mici, locale, să supraviețuiască. Tăind verigi intermediare, de distribuție, vânzări de tipul en-gros, conceptul face ca o mare parte din bani ce se pierdeau în acești pași intermediari să ajungă direct în buzunarul producătorului sprijinindu-i astfel activitatea. 

4. Personalizare 

Poate cel mai de suflet atribut al acestui concept: te încurajează să îți cunoști furnizorul. De multe ori, decât să faci alegeri impersonale de pe raftul supermarketului e mult mai interesant și benefic să descoperi locul și modul în care ți-a fost cultivată hrana. Ori persoanele ce au făcut lucrul acesta posibil. 

Sintetizând, conceptul are în vedere, ca idee de bază, generarea unor lanțuri de distribuție menite să genereze o legătură cât mai strânsă între producători și consumatori. Un drum cât mai scurt. Din momentul producției și până ajunge pe mesele noastre, să existe cât mai puțini pași intermediari. Căci doar așa poate fi menținută calitatea și autenticitatea produselor alimentare. Ideea de bază: să nu fie adăugate verigi ce nu aduc beneficii producătorilor și consumatorilor. Ori, și mai grav, acelea care doar cresc prețul, artificial. 

Ce forme poate îmbrăca în zilele noastre și cum putem fi implicați? 

– relație directă de vânzare/cumpărare de la producători. Și în zona Clujului avem 

producători mici care fac livrare la domiciliu 

– aranjamente agricole sprijinite de comunitate ce pot îmbracă forma unor coșuri cu 

produse livrate săptămânal, sezonal de asociații de producători – piață a agricultorilor unde putem cumpăra direct de la ei, evitând intermediarii – distribuitor local pentru acei mici producători ce nu au ori încă nu își permit un sistem 

propriu de distribuție – sprijinirea restaurantelor ce promovează conceptul și ingredientele locale 

În fapt, from farm to fork este efortul conștient de a mânca hrană produsă local. Și, implicit, al nostru. Pentru binele comun.

Simona Rusu

Recomand acest articol

Scrie-ne părerea ta