Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Dovleac – bun pentru decor, dar cu adevărat delicios pentru înfruptare

Care este primul lucru ce vă vine în minte atunci când vă gândiți la dovleac? Să fie minunatele decorațiuni de Halloween, în care priceperea artistică, de la mic la mare, e cu adevărat pusă la încercare? Sau, ca veritabili gurmanzi ce vă aflați, instantaneu mintea vă este copleșită cu delectări ce țin de gastronomie iar pofta devine nestăvilită? Căci cum să poți rezista unei supe cremă delicioasă ori unei plăcinte îmbrăcată cu adieri de scorțișoară? 

Tind să cred că varianta din urmă e cea mai câștigătoare. Mai ales pentru gust. 

Știați oare că pentru cele două delicii culinare se folosesc soiuri diferite de dovleac? Dacă cei pentru sculptat, cu formă rotundă, turtiți la capete sunt potriviți și pentru a fi transformați în fină supă, la plăcintă merge de minune cel mai lunguieț, cu gust dulce. De altfel, așa i se mai spune: dovleac plăcintar. Norocul nostru e că pe la noi se cultivă ambele variante. Așa toată lumea e mulțumită. 

Dovleacul este ideal prin aportul pe care îl aduce alimentației noastre deoarece conține vitamina C, E, A și mult betacaroten, binecunoscutul antioxidant. Iar de aici urmările nu pot fi decât pozitive. Atributele îi sunt complexe iar beneficiile resimțite de noi, multiple: îmbunătățește vederea, ajută în cure de slăbire, protejează inima, face să avem o piele frumoasă, ne poate ajuta chiar să scăpăm de febră musculară după un efort fizic intens. 

Știe a ne oferi minunat ulei foarte bogat în vitamine, antioxidanți, agenți antiinflamatori, zinc și magneziu. Sucul e tare delicios iar gustoasele semințe sunt aliat al sănătății. Gătit se transformă în supă cremă, piure, risotto, brioșe, plăcintă sau tartă, copt cu pulbere de înmiresmată scorțișoară adăugată. Eu, culinar îi atribui doar două roluri: supă cremă ori plăcintă. 

Prima amintită e minunată! Un răsfăț tandru, fin, de o cremozitate cum rar îți e dat să întâlnești. Dacă s-ar face un concurs al celor mai pline, bogate și totuși extrem de delicate texturi, supa cremă de dovleac ar ieși premiantă. Cu coroniță. E favorita mea. 

Ți se prezintă cu o notă dulceagă, dar fără a fi prea insistentă și senzație pregnantă de copt. E întruchiparea recoltei ajunsă la maturitate ce a adunat în ea, pe parcursul unei veri întregi, tot ce are natura mai de preț în a ne oferi. 

În ciuda dichiselii aparte de gust, să nu credeți că e greu de făcut. Da’ de unde! Chiar una dintre cele mai la îndemână supe. 

Aveți nevoie de bucăți dolofane de dovleac. După ce îi înlăturați învelișul dur – căci da, are o coajă de-a dreptul încăpățânată, lemnoasă, ce nu s-ar da desprinsă prea ușor din îmbrățișarea miezului – îl tăiați în porții măricele, pregătit fiind pentru a fi pus la fiert în vreo 3 litri de apă. 

Nu îl trimiteți în așa experiență singur. Deși în unele bucătării sunt adăugate foarte puține legume tocmai pentru a nu-i fura din gustul specific, eu zic că merge de minune însoțit de țelină, morcov, ceapă, căței de usturoi, rădăcină de pătrunjel. Ele sunt mai mult decât 

suficiente. Bineînțeles, mărunțite și, în prealabil, curățate. Cantitatea ?! Într-un raport de 2:1, în favoarea dovleacului, firește. 

Dacă vă doriți plus de savoare, înainte de a le arunca în vâltoarea fierberii le puteți căli într-o tigaie, cu puțin unt. Își vor da în vileag toate aromele. Abia apoi le aruncați la fiert împreună cu dovleacul ce așteaptă răbdător. Și nițică sare. 

Când dau semne că au renunțat la tăria arogantă de legume proaspete, în putere, și îs mai degrabă copleșite de moliciunea fierberii, le pasați. E primul drum spre obținerea supei cremă. Consistența poate fi între piure vârtos sau curgătoare supă. Ține doar de preferințele voastre. 

Luați câteva linguri de smântână dolofană pe care o amestecați cu alte câteva de supă. Aceea rezultată în urma fierberii. Bine omogenizate vor fi adăugate în oala cu supă cremă. Le mai țineți împreună câteva minute deasupra unui foc mic. Apoi, e gata. 

Înfruptarea e o altă poveste. Căci minunata cremă portocalie, mătăsoasă, abundentă în copleșitoare arome merge într-o potrivire perfectă cu crocante crutoane făcute cu usturoi ori ierburi aromatice. Sau cu câțiva picuri de ulei de dovleac și chiar semințe trase puțin la tigaie pentru a căpăta statut de copt. 

Dacă mai aveți prin congelator minunat dovleac, nu stați pe gânduri. Și pregătiți repejor un prânz ce de poveste!

Recomand acest articol

Scrie-ne părerea ta